Diavolul

                

Diavolul există şi rolul său activ nu aparţine trecutului, nici nu poate fi închis în spaţiile fanteziei populare. Diavolul, într-adevăr, continuă să îndemne la păcat şi astăzi. Din acest motiv, atitudinea ucenicului lui Cristos în faţa satanei trebuie să fie aceea de veghere şi luptă şi nu aceea de indiferenţă. Din păcate, mentalitatea timpului nostru a alungat figura diavolului în mitologie şi în folclor. Beaudelaire afirma, pe drept, că în era modernă capodopera satanei e de a face să nu se mai creadă în existenţa sa. Prin urmare nu e uşor să se imagineze că diavolul ar fi dovedit existenţa sa atunci când a fost constrâns să se dezvăluie pentru a înfrunta pe Padre Pio în „luptele aspre“. Asemenea bătălii, aşa cum e raportat în corespondenţa epistolară a veneratului frate cu directorii săi spirituali, erau de-a dreptul adevărate lupte până la ultima picătură de sânge.

 

Unul dintre primele contacte pe care Padre Pio le-a avut cu principele răului, datează din 1906, când Padre Pio se întorcea în conventul Sfântului Ilie la Pianisi. Într-o noapte de vară nu reuşea să adoarmă din cauza zăpuşelii sufocante. De la camera vecină auzea zgomotul pasului unui om care urca şi cobora. „Săracul Anastaziu nu poate să doarmă ca şi mine“, gândi Padre Pio. „Vreau să-l chem cel puţin să discutăm un pic“. Merse la fereastră şi chemă colegul, dar vocea îi rămase în gât: pe pervazul ferestrei vecine i se arătă un monstruos câine. Aşa povestea chiar Padre Pio: „de la uşă, cu teroare, am văzut intrând un câine mare, din a cărui gură ieşea mult fum. Am căzut pe spate pe pat şi am auzit că zicea: «este ?, este ?» - în timp ce eram în acea poziţie, am văzut acel animal mare făcând o săritură pe pervazul ferestrei, de aici aruncându-se pe acoperişul din faţă, pentru a dispărea apoi“.

Ispitele satanei cu scopul de a-l face pe seraficul părinte să-şi încalce datoria se manifestau în toate modurile. Părintele Agostino ne confirma că satana apărea sub formele cele mai variate: „sub“ forma de tinere dezbrăcate care dansau senzual; în formă de crucifix; sub forma unui tânăr prieten al fraţilor; sub forma Părintelui Spiritual, sau a Părintelui Provincial; a aceleia a Papei Pius al X-lea şi a Îngerului Păzitor; a Sfântului Francisc; a Preasfintei Fecioare Maria, dar şi sub feţele sale oribile, cu o armată de spirite infernale. Uneori nu era nici o apariţie, dar săracul Părinte era bătut la sânge, chinuit cu zgomote asurzitoare, umplut de scuipături, etc. El reuşea să se elibereze de aceste agresiuni invocând numele lui Isus.

Luptele între Padre Pio şi Satana se înăspreau cu eliberarea posedaţilor. Mai mult decât o dată – povestea Părintele Tarciziu de Cervinara – înainte de a pleca din corpul vreunui posedat, Cel Rău a strigat: „Padre Pio, ne deranjezi mai mult tu decât Sfântul Mihail“. Şi încă: „Padre Pio, nu ne smulge sufletele şi noi nu te vom tulbura“.

 

Dar să vedem cum acelaşi Padre Pio descrie în scrisorile trimise directorilor săi spirituali asalturile satanei.

 

Scrisoarea către Părintele Agostino, din 18 ianuarie 1912: „ …Barba albastră (Omul înfricoşător) nu se vrea dat învins. A luat aproape toate formele. De câteva zile încoace vine să mă viziteze împreună cu alţi sateliţi de-ai lui înarmaţi cu bastoane şi cu instrumente de fier şi ceea ce e mai rău, sub chiar aceste forme. Cine mai ştie de câte ori m-a aruncat din pat târându-mă prin cameră. Dar, răbdare! Isus, Măicuţa, Îngeraşul, Sfântul Iosif şi părintele Sfântul Francisc sunt aproape întotdeauna cu mine“.

(PADRE PIO DE PIETRELCINA: Epistolarul Iş (1910-1922) cu îngrijirea lui Melchiorre de Pobladura şi Alessandro de Ripabottoni – Editura „Padre Pio de Pietrelcina“ Conventul S. Maria a Harurilor San Giovanni Rotondo – FG)

Scrisoare către p. Agostino din 5 noiembrie 1912

"Părinte preaiubit, şi această a doua scrisoare a Dumneavoastră, cu voia lui Dumnezeu, a avut aceeaşi soartă ca cea dinainte. Sunt sigur că, la această oră, părintele Evangelista v-a ţinut informat de noua luptă pe care o desfăşoară împotriva mea apostaţii (diavolii, nota trad.). Aceştia, părintele meu, neputând să învingă statornicia mea în a vă spune despre vicleniile lor, s-au agăţat de extrema cealaltă, şi vor să mă prindă în mrejele lor privându-mă de sfaturile Voastre, pe care Voi mi le daţi prin intermediul scrisorilor Dumneavoastră, singura mea mângâiere; iar eu, spre slava lui Dumnezeu şi confuzia lor, o voi suporta şi pe aceasta... - ...Nu Vă mai spun apoi în ce mod mă lovesc aceşti dizgraţiaţi. Uneori mă simt aproape de moarte. Sâmbăta aceasta am crezut că chiar vor să-mi ia viaţa, nici nu mai ştiam către care sfânt să mă îndrept; m-am adresat îngerului meu şi, după ce s-a lăsat aşteptat pentru o bucată de timp, iată că, în sfârşit, mi se înfăţişează alături şi cu vocea sa îngerească cântă imnuri către Maiestatea Divină. S-a petrecut una dintre acele scene lungi; m-am răstit la el că se lăsase aşteptat aşa de mult timp, în timp ce eu nu încetasem să-l chem în ajutorul meu; drept pedeapsă, nevoind să-l privesc în faţă, voiam să mă îndepărtez, să fug, dar el, săracul, mă ajunse din urmă aproape plângând, mă prinse de mână, până când, ridicându-mi ochii, nu l-am privit în faţă şi am văzut cât de mult îi displăcea".

(PADRE PIO DE PIETRELCINA: Epistolarul Iş (1910-1922) cu îngrijirea lui Melchiorre de Pobladura şi Alessandro de Ripabottoni – Editura „Padre Pio de Pietrelcina“ Conventul S. Maria a Harurilor San Giovanni Rotondo – FG)

Scrisoare către p. Agostino din 18 noiembrie 1912

..."duşmanul aproape că nu vrea să mai îmi dea drumul, insistă încontinuu. Încearcă să-mi învenineze viaţa cu vicleniile sale infernale. Îi displace enorm că eu vi le povestesc. Îmi sugerează să nu vă mai relatez tot, să nu Vă mai scriu despre ce se petrece între mine şi el, şi-mi insinuează de a Vă povesti mai degrabă de vizitele frumoase; fiind, spune el, singurele care pot să vă placă şi să vă edifice. - ...arhipreotul, dându-şi seama de bătălia cu aceşti apostaţi necuraţi, cât priveşte scrisorile către Dumneavoastră, m-a sfătuit ca prima scrisoare ce mi-ar fi venit de la Voi, să merg la el pentru a o deschide. Aşa am făcut când am primit-o pe ultima. Deschizând-o, am văzut că era toată pătată de cerneală. Va fi fost şi aceasta vreo răzbunare din partea lui Barbablů (Barbă-albastră/Satana, nota trad.)? Nu mai pot crede că aşa le-aţi expediat, mai ales că Vă este cunoscută dificultatea mea de a citi. Scrisorile scrise la început păreau ilizibile, dar de-abia am pus deasupra Crucifixul, s-a şi făcut puţină lumină cât să se poată citi, deşi cu dificultate..."

(PADRE PIO DE PIETRELCINA: Epistolarul Iş (1910-1922) cu îngrijirea lui Melchiorre de Pobladura şi Alessandro de Ripabottoni – Editura „Padre Pio de Pietrelcina“ Conventul S. Maria a Harurilor San Giovanni Rotondo – FG)

Scrisoare către p. Agostino din 13 februarie 1913

..."de-acum s-au scurs 21 de zile în care Isus permite acestora să-şi reverse mânia lor împotriva mea. Corpul meu, părintele meu, sângerează cu totul din cauza multelor lovituri pe care le-am primit până acum din partea duşmanilor mei. De mai multe ori au ajuns până şi să-mi ia cămaşa şi să mă lovească în starea aceasta"...

(PADRE PIO DE PIETRELCINA: Epistolarul Iş (1910-1922) cu îngrijirea lui Melchiorre de Pobladura şi Alessandro de Ripabottoni – Editura „Padre Pio de Pietrelcina“ Conventul S. Maria a Harurilor San Giovanni Rotondo – FG)

Scrisoare către p. Benedetto din 18 martie 1913

..."Aceşti cazaci (diavolii, nota trad.) nu încetează să mă lovească şi să mă împingă uneori şi din pat, ajungând chiar să-mi ia cămaşa şi să mă lovească în starea aceasta. Dar de-acum nu mai îmi produc teamă. Isus este întotdeauna iubitor faţă de mine, ajungând uneori chiar şi să mă ridice de la pământ şi să ma pună pe pat..."

(PADRE PIO DE PIETRELCINA: Epistolarul Iş (1910-1922) cu îngrijirea lui Melchiorre de Pobladura şi Alessandro de Ripabottoni – Editura „Padre Pio de Pietrelcina“ Conventul S. Maria a Harurilor San Giovanni Rotondo – FG)

Satana a depasit toate limitele provocarii atunci cand i s-a prezentat lui Padre Pio sub aspectul unui penitent. Aceasta este marturia directa a lui Padre Pio: “Intr-o dimineata, in timp ce spovedeam barbatii, mi se prezinta un domn, inalt, slab, imbracat elegant si cu maniere fine. Incepe sa-mi marturiseasca pacatele sale care erau de tot felul: impotriva lui Dumnezeu, impotriva aproapelui, impotriva moralei. Toate aberante! M-a impresionat un lucru. Pentru toate pacatele, dupa ce eu i-am adus ca proba Cuvantul Domnului, Magisteriul Bisericii, morala sfintilor, enigmaticul penitent, gasea cate o scuza, cu mare maestrie si indemanare, ba chiar mai mult incerca sa prezinte ca normale, naturale, comprehensibil din punct de vedere uman, toate actiunile pacatoase. Si facea aceasta nu doar pentru pacatele impotriva lui Dumnezeu, a Sfintei Fecioare  si a sfintilor – pe care ii indica in mod nerespectuos fara sa le pomenesca numele – dar si pentru pacatele care erau din punct de vedere moral foarte miserabile. Raspunsurile pe care mi le dadea din cand in cand, refuzand argumentele pe care i le aduceam, cu maestrie si cu un anumit fel de rautate ma impresionau. Ma intrebam in gand: Cine este acesta? Din ce lume vine? Cine poate fii? Si incercam sa-l privesc in fata ca sa pot sa-mi dau seama cine era? In acelasi timp incercam sa fiu atent la toate cuvintele sale ca sa nu-mi scape nici unul si ca sa le pot cantari pe fiecare in parte. La un moment dat o lumina interiora mi-a descoperit cine era acela care pe care il aveam in fata mea. Cu un ton decis si poruncitor i-am spus: “Traiasca Isus, traiasca Maria!” Cum am pronuntat aceste nume dulci si puternice, Satana a disparut intr-un nor de foc lasand in urma lui un miros insuportabil.”

La acelasi episod probabil se refera marturia Parintelui Pierino, unul din fii spirituali ai lui Padre Pio: “Intr-o dimineata Padre Pio spovedea, in spatele a doua perdele. Printre perdele reuseam sa-l vad pe Padre Pio. Barbatii, asteptau la rand intr-o parte. Eu recitam breviarul si din cand in cand, imi ridicam privirea ca sa-l vad pe Padre Pio. Pe usa la un moment dat a intrat un barbat robust, frumos, cu ochii negri si mici, cu parul grizonat, purtand o haina neagra si o pereche de pantaloni cu dungi. Voiam sa nu fiu distrat si sa continui sa ma rog breviarul dar o voce interiora mi-a spus: “Opreste-te si priveste!” M-am oprit si am privit. Fara sa astepte sa-i vina randul, dupa ce a facut cativa pasi inainte si inapoi, acel om s-a oprit exact in dreptul perdelelor si in timp ce omul ce tocmai se spovedise se ridica sa iasa a intrat si s-a oprit in picioare in fata lui Padre Pio, pe care din acel moment nu am reusit sa-l mai vad. Dupa cateva minute, l-am vazut din nou pe acel om disparand sub pamant, iar pe scaunul, unde era asezat Padre Pio, l-am vazut pe Isus, tanar, blond si frumos, rezemat putin de spatarul scaunului. L-am vazut apoi din nou pe Padre Pio care cobora de sus, si se intorcea sa se aseze la locul sau, in timp ce trasaturile sale se confundau cu cele ale lui Isus. Apoi l-am vazut doar pe Padre Pio asezat pe scaun. Si imediat am auzit vocea lui rasunatoare: “Tinereilor, vreti sa va grabiti?” Lucrul a trecut neobservat barbatilor care asteptau si care si-au reluat imediat randul la spovada.

linea.gif (3372 byte)

 Biograpia   expbul1a.gif (699 byte)   Minunile   expbul1a.gif (699 byte)   Vindecările   expbul1a.gif (699 byte)   Bilocaţia   expbul1a.gif (699 byte)   Mirosurile  expbul1a.gif (699 byte) Clarviziunea   expbul1a.gif (699 byte)   Apariţiile    expbul1a.gif (699 byte)    Levitaţia    expbul1a.gif (699 byte)   Îngerul Păzitor    expbul1a.gif (699 byte)    Diavolul    expbul1a.gif (699 byte)    Rugăciuni    expbul1a.gif (699 byte)    Sfântul Rozariu    expbul1a.gif (699 byte)    Novena către Padre Pio   expbul1a.gif (699 byte)   Cele Zece Porunci

 

HOMEPAGE