Aparițiile și sufletele din Purgator

                


Aparițiile au început încă de la o varstă fragedă.Micul Francesco nu le povestea pentru că el credea că sunt lucruri care li se întâmplau tuturor.Aparițiile erau ale Îngerilor, Sfinților, ale lui Iisus, ale Sfintei Fecioare și uneori chiar și ale demonilor.În ultimele zile ale anului 1902, în timp ce medita asupra vocației sale, Francesco are o viziune.Iată cum o descrie, câțiva ani mai târziu, confesorului său(în scrisoare folosește persoana a treia):”Francesco văzu alături un om maestuos de o frumusețe rară, care strălucea ca soarele, care îl prinse de mână îl încurajă și îi zise:”Vino cu mine pentru că ești un adevărat luptător”.Fu condos într-o câmpie întinsă, printre oFOTO1.jpg (3604 byte) multitudine de oameni împărțiți în două grupe: pe de o parte oameni cu o înfățișare foarte frumoasă și îmbrăcați în haine albe, strălucitori ca zăpada și în cealaltă parte oameni cu un aspect îngrozitor și îmbrăcați în haine negre ca niște umbre obscure.Tânărul aflat între cele două tabere, vede că iese înainte un om imens care atingea cu fruntea norii, cu o înfățișare oribilă.Personajul strălucitor care-i era alături îl conduse să se bată cu personajul monstruos.Francesco se rugă să fie cruțat de mânia acelui straniu personaj, dar cel strălucitor nu a acceptat:”În zadar orice rezistență din partea ta cu acesta trebuie să te lupți”.Fă-ți curaj, intră încrezător în luptă, înainte cu curaj căci eu îți voi fi aproape; te voi ajuta și nu voi permite ca acela să te bată”.Confruntarea a fost teribilă și rezultatul a fost teribil.Cu ajutorul personajului luminos mereu alături, Francesco a învins.Personajul monstruos, constrâns să fugă, s-a târât până la mulțimea aceea de oameni cu înfățișare îngrozitoare, urlând, blestemând, zbierând zăpăcit.Cealaltă mulțime de oameni cu înfățișare frumoasă, aplauda și aducea laude celui care-l însoțise pe săracul Francesco în acea crâncenă luptă.Personajul strălucitor și mai luminos decât soarele, puse pe capul lui Francesco cel victorios o coroană de o frumusețe rară, pe care degeaba a-și încerca să o descriu.Coroana a fost imediat luată de acel personaj luminos care îi spuse:”Ți-am rezervat o alta și mai frumoasă”.Dacă tu vei ști să te lupți cu acel personaj cu care ai luptat acum.El va fi mereu în atac…; combate-l mereu cu curaj și nu te îndoi de ajutorul meu… nu te speria de tulburarea lui, nici de prezența lui…Eu îți voi fi alături, te voi ajuta mereu, chiar și atunci când tu te aștepți mai puțin”.Acea viziune a fost urmată de reale confruntări cu cel rău.Padre Pio susține de fapt numeroase confruntări împotriva „inamicului inimilor” pe parcursul vieții, cu scopul de a scăpa inimile din mâinile satanei.

Într-o seară Padre Pio se odihnea într-o cameră, la parterul mănăstirii, cu vedere spre pădure.Era singur și de puțin timp se așezase pe pat, când, dintr-o dată îi apare un om îmbrăcat într-o capă neagră.Padre Pio, surprins, ridicându-se, l-a întrebat cine e și ce vrea.Necunoscutul îi spuse că este un suflet din Purgator.”Sunt Pietro de Mauro.Am murit într-un incendiu, la 18 septembrie 1908, în această mănăstire, după exproprierea bunurilor mănăstirești, la un ospiciu pentru bătrâni.Am murit în flăcări, în salteaua mea, fiind surprins în somn, chiar în această cameră.Vin din Purgator:Domnul a acceptat ca să vin să vă rog ca Liturghia de mâine să o faceți pentru mine.Mulțumită acestei Liturghii voi putea intra în Paradis”.Padre Pio l-a asigurat că va face pentru el Sfânta Liturghie… și îi spuse:”Am vrut să-l însoțesc până la poarta mănăstirii.Mi-am dat seama că vorbisem cu un mort numai atunci când ieșiți în curtea mănăstirii, omul care îmi era alături, dispăru dintr-o dată”.Am reintrat în mănăstire puțin speriat.Părintelui Paolino de Casacalendo, Superiorul mănăstirii, căruia nu-i era străină agitația mea, i-am cerut permisiunea să celebrez Sfânta Liturghie în folosul acelui suflet, apoi, desigur, i-am explicat despre ce e vorba”.Câteva zile după aceea, Părintele Paolino, curios, a vrut să verifice.Ducându-se la registrul de stare civilă al orășelului San Giovanni Rotondo, a cerut și a obținut permisiunea de a consulta registrul celor decedați în anul 1908.Povestirea lui Padre Pio se adeverii.În registrul celor decedați în luna septembrie, părintele Paolino a găsit numele, prenumele și cauza morții:”În ziua de 18 septembrie 1908, în incendiul de la azil a pierit Pietro de Mauro zis Nicola”.

 

Doamna Cleonice Morcaldi din San Giovanni Rotondo, fiică spirituală foarte dragă Părintelui, la o lună de la moartea mamei, Padre Pio îi spuse la sfârșitul spovedaniei:”În această dimineață mama ta a ajuns în Paradis, am văzut-o în timp ce celebram Sfânta Liturghie.

 

Acest episod este povestit de Padre Pio părintelui Anastasio. “Într-o seară, în timp ce eram în biserică și mă rugam, am simțit foșnetul unei haine și văd un tânăr frate în altar care schimba lumânările și care aranja florile în altar”.Convins că în altar este fratele Leone și apoi că era ora cinei, îi spun:”Frate Leone, du-te la cină, nu e momentul să pregătești altarul”.Dar o voce, care nu era aceea a fratelui Leone, îmi răspunse:”Nu sunt fratele Leone”, „dar atunci cine ești”, întreb eu.”Sunt un confrate care făcea noviciatul.Mi s-a poruncit să mențin curat și ordonat altarul pe durata anului de probă.Din păcate, de mai multe ori l-am nesecotit pe Iisus din Sfântul Sacrament, trecând prin fața altarului fără a-L saluta pe Cel Preasfânt din tabernacol.Din cauza acestei lipse de respect, sunt încă în Purgatoriu.Domnul, în marea sa bunătate, m-a trimis la dvs. pentru ca să stabiliți până când voi mai sta în flăcările Purgatoriului.Mă încredințez…”-“Eu crezând că sunt generos cu acel suflet suferind, am spus : »vei sta până mâine la Liturghia tuturor călugărilor din mănăstire ».Acel suflet strigă : »Ce crud sunteți!Apoi scoase un țipăt și dispăru ».Acel strigăt de durere îmi produse o părere de rău pe care am simțit-o și o voi simții toată viața.Eu care prin voința divină aș fi putut să trimit acel suflet în Paradis, l-am condamnat să mai rămână încă o noapte în flăcările Purgatoriului”.

 

Aparițiile pentru Padre Pio, pot fi considerate cotidiene, lăsându-l pe fratele capucin să trăiască în două lumi diferite: una vizibilă și una invizibilă supranaturală.

 

 

Același Padre Pio, mărturisește în scrisorile sale către confesorul său spiritual, câteva experiențe:Scrisoarea către Padre Agostino din 7 aprilie 1913:”Dragul meu Părinte, vineri dimineața eram încă în pat când îmi apare Domnul.Era tot desfigurat și lovit.El îmi arătă o multitudine de preoți care trăiau într-o comunitate și seculari, lumești, dintre care diverși demnitari ecleziastici care-l preamăreau, care împodobeau biserica și care dezbrăcau hainele preoțești.Privirea lui Iisus plină de îngrijorare, îmi provoca multă durere și de aceea am vrut să-L întreb de ce a suferit atât.Nu am primit nici un răspuns.Dar privirea sa m-a condus către acei preoți; dar puțin după aceea aproape îngrozit și ca și cum ar fi obosit să mai privească, își retrase privirea și a îndreptat-o spre mine și cu o mare uimire am observat două lacrimi curgându-i pe obraji.S-a îndepărtat de acea mulțime de preoți cu o mare expresie de dezgust pe chip, strigă:”Măcelarilor!”Și întors spre mine îmi zise:”Fiul meu să nu crezi că agonia mea a durat numai trei ore, nu; voi fi în agonie din cauza sufletelor acestora până la sfârșitul lumii.În timpul agoniei, nu trebuie să dormi Inima mea este în căutarea unei picături de compasiune umană, dar vai, mă lasă singur sub apăsarea indiferenței.Nerecunoștința și nepăsarea preoților mei îmi agravează agonia.Vai cum răspund ei iubirii mele!Ceea ce mă îndurerează și mai mult este că indiferența lor le mărește disprețul și necredința.De câte ori nu eram gata să-i lovesc, dacă nu a-și fi fost reținut de către îngeri și inimile credincioase mie…Scriei părintelui tău și povestește-i ceea ce ai văzut și auzit de la mine în această dimineață.Spune-i să arate scrisoarea ta părintelui provincial…”Domnul a continuat dar aceea ce a spus nu o pot descoperii nici unei creaturi din această lume”.

(PADRE PIO DA PIETRELCINA: Epistolario I° (1910-1922) a cura di Melchiorre da Pobladura e Alessandro da Ripabottoni - Edizioni "Padre Pio da Pietrelcina" Convento S.Maria delle Grazie San Giovanni Rotondo - FG)

 

Din scrisoarea către părintele Agostino din 13 februarie 1913:”Nut e teme te voi face să suferi, dar îți voi da și forța-îmi repeta Iisus-Vreau ca inima ta ca un martiriu ascuns cotidianului să fie purificată și încercată; nu te speria dacă eu voi permite celui rău să te chinuie, lumii să te dezguste, pentru că nimic nu vor păți cei care suferă sub cruce din dragoste către mine și pe care eu m-am angajat să-i apăr.”

(PADRE PIO DA PIETRELCINA: Epistolario I° (1910-1922) a cura di Melchiorre da Pobladura e Alessandro da Ripabottoni - Edizioni "Padre Pio da Pietrelcina" Convento S.Maria delle Grazie San Giovanni Rotondo - FG)

Din scrisoarea către Părintele Agostino din 18 noiembrie 1912:”…Iisus, cu iubita sa mamă, Îngerașul împreună cu ceilalți încurajându-mă, nu au uitat să-mi repete că victima, dacă se poate spune așa, trebuie să-și verse tot sângele”.

(PADRE PIO DA PIETRELCINA: Epistolario I° (1910-1922) a cura di Melchiorre da Pobladura e Alessandro da Ripabottoni - Edizioni "Padre Pio da Pietrelcina" Convento S.Maria delle Grazie San Giovanni Rotondo - FG)

Din scrisoarea către părintele Agostino din 12 martie 1913:”Asculta-ți părintele meu, tânguirile fondate ale Dulcelui nostru Iisus : »Cu câtă nerecunoștință este răsplătită iubirea mea de către oameni!Aș fi fost mai puțin ofensat de acest lucru dacă i-aș fi iubit mai puțin.Tatăl meu nu-i mai suportă.Eu vreau să încerc să-i iubesc, dar…(și aici Iisus tăcu și suspină apoi reluă) dar vai!Inima mea e făcută pentru a iubi!Oamenii lași și greșitori din slăbiciune nu fac nici un effort pentru a lupta contra ispitelor, ci mai rău se afundă în nelegiurile lor.Inimile după mine cele mai predilecte, puse la încercare m-au dezamăgit, slăbiciunile le-au abandonat disperării, cele puternice se slăbesc și ele puțin câte puțin.îmi rămân doar noaptea, numai ziua în biserici.Nu se mai apropie de sacramental altarului, nu se mai vorbește de acest sacrament al iubirii; și cei care mai vorbesc, vai cu câtă indiferență, cu câtă răceală.inima mea este uitată; nimeni nu se mai îngrijește, nu mai prețuiește inima mea, eu sunt mereu trist.Casa mea a devenit pentru mulți un teatru al distracțiilor; chiar și preoții mei pe care i-am privit mereu cu predilecție, pe care i-am iubit ca și pe ochii din cap; ei ar fi trebuit să mângâie inima mea plină de amărăciune; ar fi trebuit să mă ajute în salvarea sufletelor, dar cine îi crede?De la aceștia trebuie să primesc nemulțumiri și nerecunoștință.Văd, fiul meu, mulți ca aceștia care…(aici se opri, suspinele i-au înecat glasul, plânse în secret) sub o înfățișare ipocrită mă trădează comițând sacrilegii, călcând în picioare harurile pe care continuu le revărs asupra lor…”.

(PADRE PIO DA PIETRELCINA: Epistolario I° (1910-1922) a cura di Melchiorre da Pobladura e Alessandro da Ripabottoni - Edizioni "Padre Pio da Pietrelcina" Convento S.Maria delle Grazie San Giovanni Rotondo - FG)

Părintele Alessio Parente povestește: La sfârșitul vieții sale, Părintele Pio era un călugăr bătrân. Părintele Alessio și Părintele Onorato obișnuiau să-l ajute să se spele pe față și să  urce în pat. Odată, Părintele Alessio a spus: «Nu am fost niciodată la Lourdes. Putem merge împreună să o vedem pe Fecioara Maria.» Dar Părintele Pio a răspuns: «Nu am nevoie să merg la Lourdes ca să o văd pe Maica Sfântă, pentru că o văd mereu, în fiecare noapte.»

După câteva minute Părintele Alessio a adăugat: «Ah, acum înțeleg de ce te speli pe față seara și nu dimineața.» Părintele Pio nu a răspuns, dar a zâmbit. (Ep. 1, p. 330-331)

Părintele Alessio Parente povestește: Într-o zi, Părintele Pio se ruga cu rozariul în mână când, deodată s-a oprit uitându-se la podea. Apoi a sărit din scaunul în care stătea cu fața acoperită de sudoare, și a ridicat mâinile în sus. Părintele Alessio a luat câteva batiste ca să-i șteargă fața. După câteva minute, și-a revenit și a zis: «Hai să intrăm în biserică pentru liturghie.» După Sfânta Liturghie, ne-am întors în grădina mânăstirii, și acolo l-am întrebat pe Părintele Pio: «Părinte, ce s-a întâmplat înainte de liturghie?» Părintele Pio mi-a răspuns: «Dacă ai fi văzut ceea ce am văzut eu, ai fi murit.»… "

 

linea.gif (3372 byte)

 Biograpia   expbul1a.gif (699 byte)   Minunile   expbul1a.gif (699 byte)   Vindecările   expbul1a.gif (699 byte)   Bilocația   expbul1a.gif (699 byte)   Mirosurile  expbul1a.gif (699 byte) Clarviziunea   expbul1a.gif (699 byte)   Aparițiile    expbul1a.gif (699 byte)    Levitația    expbul1a.gif (699 byte)   Îngerul Păzitor    expbul1a.gif (699 byte)    Diavolul    expbul1a.gif (699 byte)    Rugăciuni    expbul1a.gif (699 byte)    Sfântul Rozariu    expbul1a.gif (699 byte)    Novena către Padre Pio   expbul1a.gif (699 byte)   Cele Zece Porunci

 

HOMEPAGE