Clarviziunea

                

Este acea carismă specială – pe care o au, evident, doar persoanele sfinte – care permite de a vedea lucruri îndepărtate, de a prevedea viitorul sau de a vedea și auzi de la distanță, în timp și spațiu, fără ajutorul simțurilor și a capacităților obișnuite de cunoaștere. O asemenea capacitate a fost experimentată și de Padre Pio, deși, în el, această carismă a fost de un tip special. Mai precis, Padre Pio reușea să scruteze o persoană și să cunoască cele mai ascunse colțuri ale sufletului. Multe mărturii ne-au rămas despre aceste intervenții speciale ale lui Padre Pio.

O doamnă din Bologna povestește: «Odată, mama mea a mers la Padre Pio împreună cu prietenele sale. De-abia ajunsă la San Giovanni Rotondo în sacristia conventului, veneratul Părinte îi spuse imediat: “Ce faci aici? FOTO17.jpg (7875 byte)Mergi imediat acasă la tine, pentru că soțului tău îi este foarte rău!”. Mama mea a rămas fără suflare, pentru că plecase lăsându-i pe toți din casă perfect sănătoși. Se reîntoarse cu primul mijloc de transport. Când ajunse acasă, alarmată, ceru știri despre tatăl meu: nu se întâmplase nimic! În timpul nopții însă, tatăl meu a început să aibă probleme mari de respirație. Ceva îl apăsa în gât. Mama încercă să-l calmeze și chemă un medic. Către orele 11 noaptea tatăl meu fu dus la spital și internat de urgență în sala de operații. În timpul intervenției chirurgicale i-au fost extrase din gât aproape două lighenașe de puroi». Padre Pio văzuse cu anticipare ceea ce avea să se întâmple soțului doamnei și, prin cuvintele sale și cu rugăciunea sa, reușise să determine un sfârșit fericit situației.

 

Un fiu spiritual al lui Padre Pio, rezident la Roma, era în compania câtorva prieteni. Trecând pe lângă o biserică, omise, de rușine, să facă un semn de respect față de Isus prezent în Sf. Sacrament, lucru pe care, de obicei, îl făcea. Pe neașteptate, auzi în urechi o voce puternică – vocea lui Padre Pio – și un singur cuvânt: „Netrebnicule!”. Aflându-se după câteva zile la San Giovanni Rotondo, fu apostrofat de Padre Pio: „Atenție, de data aceasta doar am strigat la tine, dar data viitoare te vei trezi cu o palmă bună după ceafă!”.

 

Către asfințit, în grădina mănăstirii, Padre Pio stătea de vorbă cu câțiva credincioși și fii spirituali. Își dă seama că nu avea la el batista. Se adresează deci, către unul dintre cei prezenți și-i spune: „Te rog, asta este cheia de la camera mea. Trebuie să-mi suflu nasul, mergi și ia de acolo o batistă”. Bărbatul merse în camera părintelui, dar, pe lângă batistă, mai luă una dintre mănușile de stofă pe care Padre Pio le purta de obicei pe mâinile sale rănite de stigmate, și o puse în buzunar. Nu voia să-i scape ocazia de a lua cu sine o relicvă! Reîntors în grădină, dădu batista și auzi aceste cuvinte de la Padre Pio: „Mulțumesc, dar acum mergi din nou în camera mea și pune la loc mănușa pe care ai luat-o!”.

 

O doamnă obișnuia, în fiecare seară, înainte de a se culca, să îngenuncheze în prezența unei fotografii a lui Padre Pio, cerându-i binecuvântarea. Soțul, deși un bun catolic și prieten cu Padre Pio, considera că soția exagera cu acest gest și de fiecare dată râdea de ea, făcând tot felul de glume pe seama ei. Într-o zi stătea de vorbă cu Padre Pio: „Soția mea în fiecare seară îngenunchează în fața fotografiei sfinției voastre și vă cere binecuvântarea”. „Știu, îi răspunse Padre Pio, iar tu râzi de ea”.

 

Într-o zi un bărbat, catolic practicant, stimat și apreciat în ambientele ecleziastice, merse să se spovedească la Padre Pio. Dorind să-și justifice anumite comportamente, începu să vorbească despre o „criză spirituală” pe care ar fi avut-o. În realitate, alta era situația sa: căsătorit, își neglija soția și încerca să-și depășească „criza” în brațele unei amante. Dar nu-și imagina că îngenunchease în fața unui confesor „neobișnuit”. Dintr-o dată, Padre Pio se ridică energic și strigă: „Da de unde, criză spirituală! Ești un mizerabil, iar Dumnezeu este supărat pe tine! Pleacă!”. Omul, mai apoi, își schimbă viața.

 

Un domn povestește : «M-am hotǎrât sǎ mǎ las de fumat și sǎ ofer acest mic sacrificiu lui Padre Pio. În prima searǎ, cu un pachet întreg de țigǎri în mânǎ, am privit imaginea lui Padre Pio și i-am spus: «Pǎrinte, a trecut o zi.» A doua searǎ am fǎcut același lucru : «Pǎrinte, au trecut douǎ zile.» Și tot așa timp de trei luni. Într-o zi m-am  dus sǎ-l întâlnesc și i-am spus : «Pǎrinte, de 81 de zile m-am lǎsat de fumat, iatǎ 81 de pachete…» Padre Pio mi-a rǎspuns : «Știu la fel de bine ca și tine cǎci în fiecare searǎ m-ai pus sǎ le numǎr.»

 

Un șofer de autobuz care transporta turiști în excursie la Gargano aștepta în capelǎ momentul plecǎrii, când sosește Padre Pio. Deși omul era în mijlocul unui grup de vreo zece persoane venite sǎ se spovedeascǎ, Padre Pio i s-a adresat direct lui: «Și tu, fiule, vrei sǎ te binecuvintez?» Surprins, șoferul se desprinde de grup și îngenuncheazǎ, dar Padre Pio înainte de a-l binecuvânta îl întreabǎ: «Deci, ce ai fǎcut?» Bǎrbatul rǎspunde: «Nimic, pǎrinte, m-am spovedit acum douǎ ore la Monte San Angelo apoi am asistat la Sf.Liturghie împreunǎ cu grupul de turiști pe care îl conduc.» Padre Pio zice: «Și apoi?» «Am cumpǎrat câteva obiecte religioase.» Padre Pio rǎspunde: «Nu, nu obiectele religioase te-au fǎcut sǎ înjuri, ci acele dulciuri…» Șoferul, înmǎrmurit, își aminti cǎ dupǎ Liturghie a înjurat cǎ dulciurile pe care le cumpǎrase erau prea puține pentru turiștii sǎi. Pocǎit, încearcǎ sǎ zicǎ ceva dar Padre Pio adaugǎ : «Dar asta nu e tot. Pe drum, în apropiere de San Giovanni Rotondo, ai înjurat și ocǎrât un cǎruțaș care nu ținea dreapta.» Șoferul, care la început nu recunoscuse nimic, începu sǎ recite, buimǎcit, actul de pocǎințǎ.

 

O doamnǎ englezoaicǎ de origine italianǎ, sosind din Anglia se duse direct la scaunul de spovadǎ al lui Padre Pio. Acesta în loc sǎ-i asculte mǎrturisirea, i-a spus : «Pentru tine nu sunt disponibil.» și a închis ușița. De ce nu vroia Padre Pio sǎ asculte mǎrturisirea acestei doamne? Aceasta revine timp de doua sǎptǎmâni, în fiecare zi. În sfârșit, Padre Pio îi ascultǎ spovedania, iar ea îl întreabǎ de ce a fǎcut-o sǎ aștepte așa de mult. Padre Pio îi rǎspunde : «Dar tu, cât timp l-ai fǎcut sǎ aștepte pe Dumnezeu? Ar trebui sǎ te întrebi cum de Isus te mai poate primi dupǎ toate pǎcatele fǎcute. Ai amânat la nesfârșit pocǎința, dupǎ ce ani de zile, împreunǎ cu soțul tǎu și cu mama ta, te-ai împǎrtǎșit cu pǎcat de moarte.» Femeia, bulversatǎ și pocǎitǎ, a primit iertarea plângând. Dupǎ câteva zile s-a întors în Anglia cu sufletul împǎcat.

 

Un bǎrbat povestește: «Într-o searǎ am mâncat cam multe smochine și m-am simțit vinovat de lǎcomie. M-am hotǎrât sǎ mǎ spovedesc la Padre Pio. A doua zi, în drum spre mânǎstire, mi-am fǎcut examenul de conștiințǎ, fǎrǎ sǎ-mi aduc aminte de pǎcatul de lǎcomie din ajun. La mǎrturisire, înainte de a cere dezlegarea, i-am spus lui Padre Pio: «Cred cǎ am uitat un pǎcat, poate cel mai grav, dar nu-mi mai amintesc ce era.» Padre Pio mi-a rǎspuns zâmbind: «Nu te îngrijora pentru douǎ smochine!»

 

Dumnezeu vede totul și, înaintea lui, va trebui să dăm seama de toate. Istorisirea ce urmează ne arată că și gândurile noastre cele mai ascunse, lui Dumnezeu îi sunt cunoscute. În anul 1920 se prezintă la conventul fraților capucini un bărbat care vrea să vorbească cu Padre Pio. Acesta nu este, desigur, un penitent ca atâția alții care vor să-i ceară iertare lui Dumnezeu, dimpotrivă, el se gândește la toate în afară de iertare. Acest om, care face parte dintr-o bandă de ucigași înrăiți, este decis să se debaraseze de soția sa pentru a-și lua o altă femeie; vrea s-o omoare și în același timp vrea să-și creeze un alibi indiscutabil. El știe că soția sa este penitenta unui Frate care trăiește într-un sătuc din Gargano. Acolo nu-l cunoaște nimeni și, ca atare, poate să dea cu ușurință curs planului său omucigaș. Într-una din zile, printr-un pretext, o convinge pe soția sa ca să plece, împreună cu el, la drum. Când ajung în Puglia își invită soția să facă o vizită acelui personaj despre care se vorbește atât de mult. O găzduiește într-un pension la intrarea în sat, iar el se duce singur la convent ca s-o programeze pe soție pentru spovadă. Apoi, când ea se va duce la spovadă, el se va face văzut prin sat pentru a-și face un alibi. Va căuta un birt și, făcând cunoștință cu clienții de acolo, îi va invita la un păhărel și la un joc de cărți. După câtva timp, cerându-și scuze de la partenerii de joc, se va duce să-și ucidă soția abia ieșită de la spovadă. În jurul conventului peste tot este câmp deschis și, în obscurul serii, nimeni nu-și va da seama de nimic, cu atât mai puțin de faptul că cineva îngroapă un cadavru. Apoi, întorcându-se, va continua să se întrețină cu tovarășii de joc, iar după aceea să plece singur așa cum a venit. Planul său era perfect, numai că nu ținuse seamă de lucrul cel mai important: în timp ce el plănuiește omuciderea, cineva îi ascultă intențiile. Ajuns la convent a văzut că Padre Pio spovedește niște săteni. Prins de un sentiment pe care el însuși nu reușește să-l stăpânească, brusc, îngenunchează lângă acel confesional unde erau sătenii. Nu a prididit să-și termine nici semnul crucii când, deodată, din confesional aude niște urlete: Pleacă! Pleacă! Nu știi că Dumnezeu interzice pătarea mâinilor cu sânge prin omucidere? Fugi! Fugi! Apoi, capucinul luându-l de braț l-a dat afară. Bărbatul este răvășit, nu-și crede sieși, este înspăimântat. Văzându-se descoperit, fuge năucit spre câmp, unde, căzut la picioarele unui bloc de piatră, cu fața în noroi, își dă seama, în sfârșit, de ororile vieții sale păcătoase. Torturat până în străfundul sufletului se întoarce în biserică și îl roagă pe Padre Pio să-l spovedească cu adevărat. Părintele consimte și, de data aceasta, îi vorbește cu o nesfârșită gingășie ca și când l-ar cunoaște de o viață. Mai mult, dorind să-l ajute, ca să nu uite nimic din acea viață răvășită, îi înșiră clipă de clipă tot trecutul, păcat după păcat, crimă după crimă cu lux de amănunte. Ajunge la ultimul plan infam, acela de a-și ucide soția. Și bărbatul ascultă cum părintele îi expune proiectul de a-și ucide soția, proiect pe care numai el și l-a născocit în mintea sa, proiect pe care nimeni, în afară de conștiința sa, nu-l cunoștea. Epuizat, dar, în sfârșit, ușurat, se aruncă la picioarele capucinului și, cu umilință îi cere iertare și dezlegare. Dar nu s-a terminat. Bărbatul, după ce și-a terminat spovada, ridicându-se, dă să plece, dar Padre Pio îl cheamă și îi spune: „Tu ai dorit să ai copii, nu-i așa?” – Groaznic, acest sfânt o știe și pe asta! – „Ei bine, să nu-l mai superi pe Dumnezeu și vei avea un fiu!” Acel bărbat se va întoarce la Padre Pio exact în aceeași zi a anului următor, complect convertit și tată al unui copil de la acea soție pe care voia s-o ucidă.

 

Părintele guardian al conventului San Giovanni Rotondo povestea: „În altă zi a venit un negustor din Pisa să-i ceară lui Padre Pio vindecarea fiicei sale. Padre Pio se uită la el și-i spune: «Tu ești mai bolnav decât fiica ta. Eu te văd mort». «Nu, nu, eu mă simt foarte bine…». «Nemernicule! – a strigat Padre Pio –, nenorocitule! Cum te poți simți bine cu atâtea păcate pe conștiință? Eu văd acolo, pe puțin, 32 de păcate». Închipuiți-vă stupoare negustorului! După spovadă el spunea tuturor celor care voiau să-l asculte: «El știa deja totul și mi-a spus toate păcatele!»”.       

 

Un preot a povestit o întamplare petrecuta unui confrate al sau, venit de foarte departe, să se spovedeasca la Padre Pio. El a trebuit sa schimbe trenul si din acest motiv a asteptat multe ore în Bologna. Dupa spovadă Padre Pio l-a intrebat: - “Fiul meu, nu-ti aduci de nimic altceva?” – “Nimic, parinte.” – “ Ia sa vedem, gândește-te puțin...” Confratele meu avea un examen de constiinta bine facut; nu gasea nimic altceva. Atunci Padre Pio ii spuse cu multa blandete. - “Fiul meu, ieri dimineata, ai sosit la Bologna pe la cinci dimineata. Bisericile erau inca inchise. In loc sa astepti, te-ai dus la hotel ca sa te odihnesti puțin inainte de slujba. Te-ai culcat si ai adormit atat de profund incat nu te-ai trezit decat la ora trei dupa-amiaza cand era deja prea tarziu să celebrezi sfânta Liturghie. Stiu ca nu ai facut-o cu rautate dar a fost o neglijenta care l-a ranit pe Domnul”.

 

In timpurile cand mase mari de oameni veneau la Padre Pio au fost trimisi la manastire doi politisti care stateau langa el ca sa-l protejeze. Intr-o zi in sacristie, in timp ce  sa dezbraca de hainele sfinte, Padre s-a adresat unuia dintre politisti: “Dupa ce ai terminat aici si eu am terminat rugaciunea de multumire pentru slujba, vino in camera mea pentru ca trebuie sa-ti vorbesc”. Politistul foarte fericit a asteptat ca Padre sa-si termine rugaciunile si s-a dus in camera calugarului. “Asculta,” ii spuse Padre Pio, “peste cel mult opt zile vei merge la casa ta parinteasca si vei muri”. “Dar Padre, eu ma simt foarte bine” spuse politistul. “Nu te lasa amagit”, a adaugat capucinul. “te vei simti mai bine peste opt zile. Ce este viata asta ? Un pelerinaj; suntem in tren, fiul meu. Cere demisia si pleaca sa-ti inchei afacerile la casa ta. Maine vei muri si ce vor sti rudele tale?” Politistul uluit de aceste cuvinte a intrebat: “ Padre, pot sa povestesc altora ceea ce mi-ati spus?”. – “ Deocamdata nu”, a raspuns Parintele, “ Vei povesti numai cand vei ajunge acasa”. Tanarul a coborat in San Giovanni Rotondo si a cerut demisia ca sa mearga acasa. Superiorul său nu voia sa-l lasa sa plece pentru ca nu avea nici un motiv adecvat cererii sale dar, la interventia personala a lui Padre Pio pe langa superiorul lui, politistul a obtinut demisia. Ajuns acasa, politistul a spus parintilor sai: “Padre Pio mi-a spus ca voi muri si am venit sa va salut”. Dupa opt zile politistul muri.

 

Pe langa viziuni, calugarii manastirii Venafro care l-au gazduit pe Padre Pio pentru un timp, au fost martorii unor altfel de fenomene inexplicabile. In starea in care era, fiind foarte bolnav, Padre Pio s-a dovedit a fi in stare sa citeasca gandurile altor persoane. Intr-o zi, Padre Agostino s-a dus sa-l viziteze. “ In aceasta dimineata va rog sa faceti o rugaciune speciala pentru mine” l-a rugat Padre Pio. Coborand in biserica, Padre Agostino a decis sa pomeneasca confratele intr-un mod special in timpul slujbei dar pe urma a uitat. Intorcandu-se la Padre acesta l-a intrebat: “V-ati rugat pentru mine?”- “Am uitat” a raspuns Padre Agostino. Atunci Padre Pio a spus:” din fericire Dumnezeu a acceptat propunerea pe care ati facut-o coborand pe scari”.

 

La insistentele chemari pentru a veni sa spovedeasca o persoana, Padre Pio, care se ruga in cor, a ridicat capul si a spus cu severitate: “ In sfarsit, aceasta persoana care l-a facut sa astepte pe Dumnezeu doua zeci si cinci de ani pentru a se spovedi nu poate sa ma astepte cinci minute pe mine?” S-a  verificat si s-a constatat ca faptul era adevarat.

 

Spiritul profetic al lui Padre Pio vazut de Padre Carmelo care a fost superior al Manastirii din San Giovanni Rotondo este cuprins in aceasta marturie: - “ In timpul ultimului razboi mondial, aproape in fiecare zi se vorbea despre razboi si mai ales despre rasunatoarele victorii militare ale Germaniei pe toate fronturile de batalie. Imi aduc aminte ca intr-o dimineata, am citind in salonul manastirii ziarul cu vestea ca avangarda germana arau in drum spre Moscova. A fost pentru mine ca un fulger: am vazut in flash-ul jurnalistic sfarsitul razboiului prin victoria finala a Germaniei. Iesind in coridor l-am intalnit pe venerabilul Padre Pio si plin de bucurie am exclamat: “Padre, s-a sfarsit razboiul! Germania a invins!”- “Cine ti-a spus?”- a intrebat Padre Pio.- “Padre, ziarul!” i-am raspuns. Si Padre Pio: “Germania a castigat razboiul? Ia aminte ca de data asta Germania va pierde razboiul, mai rau ca data trecuta ! Ia aminte!”. – I-am raspuns: “ Padre, germanii sunt deja aproape de Moscova, deci ...”. El mi-a raspuns: “ Ia aminte la ce ti-am spus “, Eu am insistat: “ Dar daca Germania pierde razboiul inseamna ca va pierde si Italia!” – Iar el mi-a raspuns decis: “ Va trebui vazut daca-l vor termina impreuna”. Aceste cuvinte mi s-au parut incurcate de tot luand in considerare alianta Italia-Germania dar mi s-au clarificat in anul urmator dupa armistitiul cu anglo-americanii din 8 septembrie 1943 si cu declaratia de razboi din partea Italiei catre Germaniei.

 

O doamnă povestește: “Am vrut să particip și eu la un pelerinaj la San Giovanni Rotondo pentru a-l cunoaște îndeaproape pe Padre Pio. Era anul 1961. În autocar un domn, cu voce tare spuse deodată: “Soția mea a vrut s-o însoțesc la acest impostor”. Aluzia la scumpul nostru Părinte era evidentă. Am avut o strângere de inimă la auzul acelor cuvinte. Când am ajuns la San Giovanni Rotondo, ne-am dus repede în biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie. La sfârșitul slujbei Padre Pio a trecut prin mijlocul pelerinilor. Ajuns aproape de noi, se opri tocmai în fața acelui domn care în autocar vorbise rău de el și-i spuse: “Dumneavoastră veniți încoace. Veniți la acest impostor”. Omul se îngălbeni, căzu în genunchi și bălbâind reuși să spună doar atât: “Iertați-mă Părinte! Iertați-mă!”. Atunci Padre Pio îi puse mâinile pe cap și binecuvântându-l îi spuse: “Ridică-te, te iert”. Acel domn se converti pe loc, în timp ce toți cei din jur erau cuprinși de admirație și de emoție.

 

Povestește o doamnă: “În anul 1945 mama m-a dus la San Giovanni Rotondo ca să-l cunosc pe Padre Pio și ca să mă spovedesc la el. Era multă lume! Așteptând la rând m-am gândit la tot ceea ce trebuia să-i spun Părintelui, dar când am ajuns în fața lui m-am blocat de tot. Părintele și-a dat seama imediat că m-am intimidat și m-a întrebat: “Vrei să vorbesc eu în locul tău?” Am dat din cap în semn de aprobare și după câteva secunde am rămas înmărmurită. Era incredibil! Padre Pio îmi spunea, cuvânt cu cuvânt, tot ceea ce aș fi vrut să-i spun eu. M-am simțit liniștită, senină și în gând i-am mulțumit veneratului părinte că mi-a dat șansa să experimentez una dintre extraordinarele sale carisme. I-am incredințat lui sănătatea sufletului și trupului meu. El îmi răspunse: “Voi fi mereu părintele tău spiritual!” M-am despărțit de el cu o mare bucurie în suflet. În timp ce eram în tren, pe drumul de întoarcere, am simțit un miros de flori parfumate ce nu voi uita niciodată!

 

Padre Pio era în stare să recunoască dacă un oarecare era preot și dacă lucrurile ce i se prezentau erau sfințite. Manifestările de ierognoză făceau parte dintre multiplele carisme ale lui Padre Pio. Într-una din zile un domn îmbrăcat elegant și cu cravată la gât, stătea în sacrestie împreună cu alți oameni în așteptarea părintelui. Era chiar în rândul din față. Abia l-a zărit Padre Pio i-a și spus: “Părinte ați venit travestit, însă nu trebuie să vă rușinați să vă prezentați în fața mea;  data viitoare veniți imbrăcat ca preot”.

Unui tânăr, în pantaloni și tricou, Padre Pio îi ceru să plece și să se întoarcă îmbrăcat în haina Sfântului Dominic. Rușinat și pus în dificultate, tânărul mărturisi în fața tuturor că era un preot dominican.

                    

Uneori când lui Padre Pio îi erau aduse obiecte (rozarii, medalii, iconițe) pentru a fi sfințite, părintele înapoia unele dintre ele precizând: “Acesta este deja sfințit”. Si era adevărat.

 

Padre Pio își dădea seama dacă apa era de sfințit sau era deja sfințită. Dacă cineva îi aducea o sticlă cu apă de Lourdes, fără să întrebe nimic, ducea sticla la buze și o săruta.

 

Vatmanul roman căruia îi apăruse Sfânta Fecioară într-o grotă la Tre Fontane din Roma (Fecioara Revelației) într-o zi se duse să-l întâlnească pe Padre Pio. Iată ce spune el: “Când eram în fața lui – nu ne întâlnisem niciodată – i-am dat un pliculeț fără să-i spun ce conținea. Padre Pio îl luă, îl strânse tare la piept și nu mi-l mai dădu înapoi. Pliculețul conținea un pic de pământ din grota de la Tre Fontane”.

 

Părintele Pio știa ce se întâmplase cu Papa Pius al XII-lea după moartea sa. Pe 9 octombrie 1958, în aceeașI zi în care Papa Pius al XII-lea a murit în Castelgandolfo (Roma), sora Pascalina Lehnert i-a scris o scrisoare unui călugăr  din Mânăstirea St. Giovanni Rotondo, pentru a afla ce gândea   Părintele Pio  despre Papa Pius al XII-lea. Călugărul care a primit scrisoarea, l-a întrebat pe  Părintele Pio despre moartea Papei. Părintele Pio, cu o față aproape transfigurată, a spus: „El se află în Grădina Raiului”.

Călugărul nu a vrut să creadă și l-a întrebat din nou: „L-ai văzut în Rai?” și Părintele Pio i-a răspuns: „Da, l-am văzut în Rai”.

Părintele Agostino de St. Marco în Lamis a consemnat despre acest eveniment, în jurnalul său, pe data de 18 noiembrie: „Părintele Pio a fost foarte îndurerat de moartea Papei Pius al XII-lea. Dar Domnul Dumnezeu l-a lăsat să-l vadă pe Papă în gloria Paradisului.”

Părintele Alberto D’Apolito l-a întâlnit pe Părintele Pio pentru prima dată în 1917. El povestește: „Eram un băiat când am venit la mânăstire împreună cu unchiul meu, care era  călugăr, pentru a-l întâlni pe Părintele Pio, cu care era  prieten din timpul școlii. Când am ajuns la mânăstire, unchiul meu și Părintele Pio s-au îmbrățișat, apoi au început să vorbească. Apoi Părintele Pio m-a întrebat dintr-o dată: «Vrei să devii călugăr?» Eu am răspuns imediat: «Nu. Doresc să devin preot  salesian și să merg la Roma așa cum au mers câțiva prieteni de-ai mei.» Părintele Pio mi-a replicat: «Înțeleg.» și a continuat să discute cu unchiul meu.

Vizita luând sfârșit, noi eram pe punctul de a pleca de la mânăstire când Părintele Pio m-a binecuvântat și mi-a spus: «Vei deveni călugăr ca și unchiul tău.» Și s-a dovedit a fi adevărat. După câțiva ani, am devenit călugăr.”

Părintele Alessio Parente povestește: „Îl ajutam pe Părintele Pio să se spele pe față și să se urce în pat. Apoi am căutat prin buzunarele sutanei sale după o iconiță pe care părintele o avea mereu asupra sa. Doream să o iau cu gândul de a o păstra în amintirea Părintelui Pio, dar nu am găsit nimic.

În ziua următoare am mers să-l salut și să-l ajut să se ridice din pat. Și nu mică mi-a fost mirarea când a băgat mâna în buzunar și mi-a dat o iconiță cu fotografie spunându-mi: «Ține iconița asta să o ai în amintirea mea.», deși nu-i spusesm niciodată ce-mi dorisem.”

 

 

 

linea.gif (3372 byte)

 Biograpia   expbul1a.gif (699 byte)   Minunile   expbul1a.gif (699 byte)   Vindecările   expbul1a.gif (699 byte)   Bilocația   expbul1a.gif (699 byte)   Mirosurile  expbul1a.gif (699 byte) Clarviziunea   expbul1a.gif (699 byte)   Aparițiile    expbul1a.gif (699 byte)    Levitația    expbul1a.gif (699 byte)   Îngerul Păzitor    expbul1a.gif (699 byte)    Diavolul    expbul1a.gif (699 byte)    Rugăciuni    expbul1a.gif (699 byte)    Sfântul Rozariu    expbul1a.gif (699 byte)    Novena către Padre Pio   expbul1a.gif (699 byte)   Cele Zece Porunci

 

HOMEPAGE